marți, 9 iunie 2009

Amintiri de la mare

Îmi plăcea dimineaţa să urmăresc minute în şir ceea ce marea aducea peste noapte la ţărm: mici scoici, pietricele, pe care le mângâia apoi obsesiv cu valurile ei, cuprinsă parcă de remuşcările abandonului. Soarele le punea în valoare cu lumina lui caldă, îmbrăcându-le într-o mantie aurie, de consolare.



Da, am întâlnit şi melci pe plajă. Îndreptându-se grăbiţi spre adăpostul răcoros al ierbii (mă rog, pe cât de grăbit poate fi un melc). Am tras concluzia că melcii fac plajă doar noaptea, la lumina lunii. Interesant!


Mai erau pe plajă, pe alocuri, mormane de asemenea scoici, care mie îmi păreau adevărate cimitire. Încercam să dezleg misterul: oare ce năpastă s-a pogorât asupra bietelor scoici, oare care le-a fost motivul pieirii?





Un comentariu:

  1. ok hai ca am ramas surprins de ce fotografii ai facut sincer ... keep the good work :)

    RăspundețiȘtergere

Poti comenta si tu!